Am ales să practic psihiatria datorită variațiilor de interacțiune interpersonală a situațiilor dificile și puțin cuantificabile ale pacientului psihiatric. 

Chiar și în cazurile mai solicitante ale acestei specialități, consider că este ca în sport: o partidă „muncită” este și o partidă din care toți partenerii de joc au ceva de învățat. Ca atare, din respect față de mine și față de subiectul muncii mele (pacientul), încerc să merg până în pânzele albe, întărind în același timp relația terapeutică medic – pacient. 
Potențialilor pacienți psihiatrici le-aș spune de la bun început următoarele: boala psihiatrică nu este un flagel sau un motiv de rușine și de slăbiciune față de ceilalți, este pur și simplu o boală la fel ca alte afecțiuni fizice ale organismului nostru. Mai expuși bolii psihiatrice sunt persoanele sensibile,  inteligente, muncite, devotate, cele care nu trăiesc grobian. 
În consecință, să nu ezite să ceară ajutorul psihiatrului, deoarece, ca în orice boală, diagnosticul și tratamentul din timp vor crește șansele de însănătoșire. Dacă te simți afectat în performanțele tale la locul de muncă sau dacă ai probleme în familie, cere ajutorul unui psihiatru sau al unui psiholog. Problemele interpersonale și cele profesionale sunt printre caracteristicile unei boli care poate fi de origine psihologică (sufletească).

Hobbyurile mele sunt schiul, tenisul de câmp, caiacul, muzica de jazz, blues, clasică și … socializarea. Am ales reîntoarcerea în țară, având experiența, de altfel, superbă a SUA, deoarece, acolo am învățat că identitatea supraindividuală este cea națională, care include limba, familia, obiceiurile și multe altele…