În toamna anului 1990 aterizam pe Heathrow Airport din Londra, lăsând în urmă o Românie care nu îl mai avea pe Ceauşescu la cârmă, dar care nu corespundea nici pe departe aspiraţiilor mele de la vremea respectivă. Oarecum naive, prin idealismul lor!

Absolvisem Liceul German din Bucureşti în 1980 şi Facultatea de Medicină Generală în 1986, după care am avut privilegiul să fac stagiatura în câteva spitale universitare bucureştene. Vreau să subliniez că fundamentele teoretice şi practice dobândite în anii formării mele profesionale au fost solide, îndeajuns de solide pentru a-mi permite trecerea cu succes a examenului de echivalare englez, temutul P.L.A.B. (Professional and Linguistic Assessment Board), din prima încercare. Mă simt sincer îndatorat, nu doar părinţilor mei, ambii medici, dar şi tuturor dascălilor de valoare care şi-au bătut capul cu educaţia mea în anii tinereţii, şi cărora sper că nu le-am scos prea multe fire albe. Sunt îndatorat, de asemenea, ţării unde m-am născut, pentru faptul că întreaga mea educaţie a fost gratuită. E drept că au fost necesare şi câteva luni de acerbă pregătire după sosirea mea la Londra, citind din scoarţă în scoarţă manualele medicale britanice la zi, pe diferite specialităţi. M-a ajutat enorm şi faptul că vorbeam fluent engleza, încă din liceu.

Psihiatria, ca şansă
Au fost multe dificultăţi, mai ales la început, unele legate de viza de şedere, căci România nu era pe atunci în UE, altele legate de obţinerea înregistrării permanente cu General Medical Council, în condiţiile în care examenul P.L.A.B. oferea doar o înregistrare temporară pentru patru ani. Dar cu perseverenţă, multă muncă, un optimism caracteristic tinereţii şi, nu în ultimul rând, prin alegerea unei specialităţi – psihiatria – mai puţin atractivă medicilor britanici, barierele s-au ridicat una câte una şi cariera mea a evoluat ascendent destul de rapid.
După câteva slujbe în Medicina de Urgenţă, Pediatrie şi Geriatrie, în august 1992 m-am hotărât să îmbrăţişez psihiatria ca direcţie de specializare. Am început ca Senior House Officer (similar rezident) în cadrul Merseyside Psychiatric Rotation, schemă organizată în colaborare cu Liverpool University. În cadrul unei scheme de rotaţie, un psihiatru în curs de specializare are garantate slujbe de câte şase luni sau de câte un an la spitale /unităţi pe diferite subspecialităţi psihiatrice (psihiatrie pentru adulţi, geriatrică, infantilă, psihiatrie judiciară, pentru dificultăţi de învăţare, abuz de substanţe, psihoterapie) dintr-o anumită zonă. De obicei, unităţile fac parte din acelaşi trust. În plus, medicul merge săptămânal la cursuri teoretice psihiatrice organizate de universitate.
Ulterior am fost promovat la grad de Registrar (medic secundar) în Warley Hospital, 300 km mai la sud, lângă Londra, un fost azil psihiatric care pe vremuri fusese cel mai mare azil din Anglia, cu peste 500 de paturi, ateliere, grădini de legume, biserică, terenuri de sport şi până şi morgă proprie. Zidurile împrejmuitoare fuseseră însă dărâmate cu mulţi ani înainte…
Au urmat poziţii ca Senior Clinical Medical Officer în Chelmsford, apoi Specialist Registrar (medic specialist) pe rotaţia Universităţii din Cambridge, după ce devenisem, trecând examenul MRCPsych, membru al Colegiului Regal al Psihiatrilor din Anglia. Examenul a fost crunt, dar satisfacţia unei specializări în Cambridge a fost imensă. A urmat o specializare pe schema Royal London şi St. Bartholomew’s Hospitals şi, în 2002, ocupam primul post permanent de Consultant Psychiatrist (medic primar) în Clacton-on-Sea. La un an după transferul la Chelmsford am fost numit Associate Medical Director pentru zona centrală a trustului şi, în pofida unor sacrificii personale, mai ales în materie de timp liber şi nivel de stres, plăcerea de a fi într-un rol de conducere, plus răsplata financiară aferentă, m-au menţinut în acest rol până în clipa de faţă. În plus, sper eu, m-am achitat cel puţin onorabil de îndatoririle specifice acestei poziţii.

Clinician şi manager, dar şi interes constant pentru cercetare
În paralel cu progresul în cariera clinică şi managerială m-am străduit să menţin un interes viu în latura academică şi în cea de cercetare a psihiatriei, am prezentat multe materiale colegilor de toate gradele în cadrul sesiunilor educative şi am încercat să transmit subalternilor mei mai tineri mesajul importanţei covârşitoare a compasiunii, bunului simţ şi competenţei profesionale în practica psihiatrică. Am amintiri deosebite din perioada Cambridge: de exemplu, în anul 2000 am ţinut, ca suplinitor, un curs de anamneză psihiatrică studenţilor medicinişti şi, ca să fac o glumă la sfârşit, am spus audienţei că, deşi mă uitasem prin sală, nu văzusem niciun membru al echipajului care fusese învins de cei din Oxford cu o zi înainte, în tradiţionala cursă anuală de pe Tamisa…Şi deodată, s-a ridicat din mijlocul sălii un tânăr foarte înalt şi solid, spunând că participase, de fapt, în cursa respectivă…
Nu am publicat articole nemaipomenite de cercetare, sunt în principal clinician şi într-o măsură mai mică manager, nu un cercetător. Dar de câte ori am întâlnit câte un caz mai neobişnuit, am încercat să îl împărtăşesc comunităţii medicale mondiale. Astfel am reuşit, împreună cu colaboratori, să public un caz rar de Sindrom Koro la un pacient englez, două cazuri de tireotoxicoză survenite după stoparea sau reducerea dozei de litiu la pacienţi bipolari, un caz de manie recurentă indusă de tratament cu diuretice şi un caz de psihoză organică indusă de tratamentul cu agenţi antimicrobieni (ofloxacină şi metronidazol). Îmi amintesc de prof. Ed Bullmore din Cambridge încurajându-mă să public astfel de Case Reports, fiindcă multă informaţie potenţial importantă s-ar pierde dacă toţi cercetătorii s-ar concentra doar pe mult mai laborioasele Randomised Controlled Trials…

Caracterul, la fel de important în UK ca şi competenţa
În încheiere, aş vrea să spun tuturor că englezii sunt, în mare, un popor foarte cult, civilizat şi tolerant, încearcă cu destul succes să nu-i discrimineze pe imigranţi, te apreciază dacă eşti harnic şi competent, personalitatea şi caracterul unei persoane fiind deseori cel puţin la fel de importante ca şi competenţa sa. Este, în opinia mea, foarte trist că psihiatria este atât de nepopulară, deoarece starea de spirit este foarte importantă, şi psihiatria este chiar ramura medicinii dedicată îmbunătăţirii stării de spirit a pacienţilor. Chiar dacă ai necazuri, fie ele de natură financiară, amoroasă, medicală sau conflictuală, important pentru calitatea de ansamblu a vieţii noastre e cum ne simţim: fericiţi sau nefericiţi! Unii oameni nu gustă din plin plăcerea de a trăi, deşi aparent nu au de ce să se plângă.
Pe de altă parte, îmi amintesc şi de mulţi dintre pacienţii mei, majoritatea oameni de rând cărora, în ultimii 18 ani de când practic psihiatria, le-a revenit, în final, din nou zâmbetul pe buze după ce, cu tratament psihiatric adecvat, rănile produse de oribile probleme cu care s-au întâlnit în vieţile lor s-au vindecat. Vorba englezilor, “time is the greatest healer” (n.red: timpul este cel mai bun vindecător). Iată că în pofida importanţei stării noastre de spirit şi a psihiatriei ca o ştiinţă care luptă spre a îmbunătăţi această stare de spirit şi a reda sănătatea mentală celor care au pierdut-o, într-o ţară bogată şi civilizată ca Anglia, în 2008, preşedintele Colegiului Regal de Psihiatrie trăgea un semnal de alarmă cu privire la criza din recrutare, în condiţiile în care 94% din psihiatrii tineri care candidau la examenul MRCPsych (pentru a deveni medici primari), erau absolvenţi ai unor universităţi medicale de peste hotare…
Părerea mea personală este că, deşi încă plătiţi foarte bine în comparaţie cu ţările mai sărace, medicii din Anglia, şi poate că medicii de pretutindeni, nu se mai bucură de influenţa şi respectul pe care l-au avut cu decenii în urmă. Fără să vreau să par un elitist, eu cred că pacienţii, o categorie în care cu toţii ne putem afla într-un moment sau altul al vieţii, vor avea cel mai mult de suferit, căci tinerii cu minţi luminate vor opta din ce în ce mai mult pentru alte profesii dacă trendul actual – al aparentei subminări a medicilor de toate specialităţile – continuă…
Ca să închei pe un ton mai pozitiv, pot spune că medicina, inclusiv psihiatria, continuă să se dezvolte cu paşi repezi. Nu mai am spaţiu aici, dar amintirile din stagiul făcut la Spitalul nr. 9 din Bucureşti la mijlocul anilor ‘80 sunt şocant de contrastante, când mă gândesc la tratamentul pacienţilor mei actuali din Chelmsford.
Tot respectul pentru regretatul profesor de psihiatrie Neicu, care a reuşit să facă minuni cu puţinele resurse la îndemână şi să mă atragă şi pe mine, ca şi pe mulţi alţii, în mrejele acestei fascinante, dar foarte grele discipline medicale, psihiatria…

Scurtă prezentare
Dr. Claudiu Dragoş Cârmaciu este Associate Medical Director şi Preşedinte al Clinical Board pentru psihiatrie din regiunea Mid-Essex, care include oraşul britanic Chelmsford şi câteva localităţi învecinate. În paralel, este Consultant în General Adult Psychiatry la Spitalul de psihiatrie “The Linden Centre” din Chelmsford. Este angajat al trustului de stat North Essex Partnership NHS Foundation Trust, o instituţie cu un buget anual de 100 de milioane de lire sterline şi cu peste două mii de angajați, care acordă servicii psihiatrice şi sociale pentru mai mult de un milion de locuitori.
În timpul aşa-zis liber, Claudiu Cârmaciu practică psihiatria privată ca Visiting Consultant la Spitalul Priory din Chelmsford, sau ajută în mod voluntar medicii români din Anglia, prin intermediul funcţiei de vicepreşedinte cu probleme profesionale în cadrul Societătii Medicale Române din Marea Britanie (www.smruk.org).
Are, ca interese extraprofesionale, în timpul cu adevărat liber, basketul şi schiul, călătoriile prin lume, în general cultura şi, nu în ultimul rând, cât mai multă distracţie, alături de soţia sa, tot româncă, medic de familie în Anglia, şi de cei trei copii.
Claudiu spune că, pentru el, definiţia fericirii e simplă: Să ai copii fericiţi!

Articol publicat in revista Medica Academica (iunie 2010)
http://medicaacademica.com/page/2/

CategoryPsihiatrie

Programare consultatie        0786.442.249