Introducere în Psihoterapia Adleriană
Psihoterapia adleriană este o formă de psihoterapie ale cărei baze au fost puse la începutul secolului XX de către medicul austriac Dr. Alfred Adler (1870-1937), și care pune în prim-plan relația dintre individ și societate, o relație ce se dorește a fi egală și democratică.Deși Adler este recunoscut în special pentru conceptul de complex de inferioritate, element cheie în apariția simptomelor psihice, teoria lui subliniază importanța interesului social (interes în interesul celuilalt) și a curajului în drumul fiecărei persoane spre a depăși atât obstacole cotidiene cât și existențiale.
Principii Fundamentale ale Psihoterapiei Adleriene
În accepțiunea adleriană, din punct de vedere psihologic, omul are două nevoi fundamentale: nevoia de semnificație și nevoia de apartenență. Încă din copilărie, fiecare individ dorește să se simtă conectat cu ceilalți, capabil să-și îndeplinească sarcinile ce i se oferă, să simtă că pentru ceilalți contează și să aibă curaj pentru a face față vieții. Astfel, există cel puțin un scop, iar scopurile sunt unice fiecărei persoane. Ca notă generală, se consideră în psihoterapia adleriană că fiecare acțiune este întreprinsă pentru a conduce individul de la un perceput minus la un perceput plus, cu alte cuvinte o tendință reactualizare permanentă a persoanei conform idealurilor sale.
În teoria adleriană, scopurile sunt fixate de timpuriu, ca o concluzie trasă de copil despre cine este, care este rolul său și încotro se îndreaptă, pornind de la figuri cheie care au avut rol în dezvoltarea sa (părinții, frații, rudele, prietenii, educatorii, învățătorii). Ghidul prin viață al copilului, apoi al adolescentului și, în cele din urmă, al adultului poartă denumirea de ”stilul vieții”, o sinteză a acestor percepții construite devreme și care tind să rămână neconștientizate.
Rolul Terapeutului în Psihoterapia Adleriană
Obiectivul principal al psihoterapeutului adlerian este să construiască o relație terapeutică egală, democratică cu clientul său. În această formă de psihoterapie nu se operează cu noțiuni de tip ”bine” sau ”rău”, ”corect” sau ”incorect”, ci fiecare element discutat în cadrul terapiei va fi trecut prin filtrul utilității sau al lipsei de utilitate în viața actuală a clientului și în relațiile cu ceilalți. Scopurile terapiei sunt stabilite împreună cu clientul, iar ritmul terapiei este dat de către client. Se pornește de la premisa clientul este specialist în viața lui, iar fiecare ipoteză legată de stilul vieții sale sau fiecare tehnică propusă sunt discutate cu acesta. Psihoterapeutul ghidează, încurajează și contribuie la creșterea interesului social al clientului său.
Aplicabilitea Psihoterapiei Adleriene
Într-o formă adaptată fiecărui context, psihoterapia adleriană se poate utiliza în întreg spectrul tulburărilor psihice (tulburări de anxietate, tulburări afective, tulburări psihotice, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburări de alimentație, tulburări de somn, dependențe, tulburări de personalitate). Acest fapt este posibil pentru că nu se canalizează într-atât asupra simptomelor, cât mai degrabă asupra persoanei ce prezintă aceste simptome.
Beneficiile Psihoterapiei Adleriene
Această formă de psihoterapie oferă posibilitatea clientului de a se cunoaște și de a alege să modifice sau să schimbe credințe care nu-i mai sunt utile în viața de zi cu zi. Relațiile interpersonale vor tinde să se armonizeze, iar resursele sale pentru a se simți conectat, capabil, semnificativ, curajos vor fi puse în prim-plan pe parcursul întregii psihoterapii.
Concluzie
Psihoterapia adleriană este o terapie bazată pe relația de egalitate și respect dintre client și psihoterapeut. Înțelegerea persoanei și a modului în care aceasta se mișcă în viață sunt elementele principale ale demersului terapeutic. Obiectivul este acela de a-i oferi clientului posibilitatea de a face alegeri utile pentru viața lui astfel încât să se simtă împlinit printre oameni.